Problema plagiatului în lucrările științifice este una dintre cele mai importante, deoarece se referă la încălcarea normelor de integritate academică și a principiilor etice ale autorului. Analizând acest subiect, trebuie să evidențiem separat problema auto-plagiatului, adică publicarea propriilor materiale vechi și rezultate științifice ca fiind noi, fără citarea corespunzătoare. Unde este limita între citarea propriilor lucrări vechi și plagiatul evident? Cum se poate evita auto-plagiatul? Veți găsi răspunsurile la aceste întrebări în noul nostru articol.
Autocitare și autoplagiat: diferența și caracteristicile
Autocitarea este referirea autorilor la propriile publicații anterioare. Aceasta le permite să-și arate realizările anterioare, productivitatea, dezvoltarea profesională, precum și să demonstreze corectitudinea teoriilor și concluziilor lor anterioare.
Cu toate acestea, trebuie menționat că, deși autocitarea nu este o practică negativă, referirea excesivă la propriile publicații poate fi percepută ca o încercare de a manipula indicatorii scientometrici, în special indicele Hirsch. Multe reviste științifice prestigioase limitează procentul de lucrări proprii pe care autorii le pot cita într-un articol științific.
Auto-plagiatul este reutilizarea propriilor lucrări științifice fără a indica referințe la sursa originală.
Când apare auto-plagiatul?
- În cazul republicării articolelor întregi, a tezelor de doctorat și a altor lucrări științifice fără a indica publicarea lor anterioară. Acest lucru se referă, în special, și la traducerile acestor lucrări în alte limbi.
- În cazul utilizării unor fragmente semnificative din lucrările științifice anterioare în publicații noi, fără citarea corectă a sursei.
- În cazul publicării unor părți ale cercetării în mai multe articole decât este necesar. Ca urmare, articolele repetă aceeași ipoteză, metodologie și rezultate.
Auto-plagiatul este consacrat ca un punct separat de încălcare a integrității academice în legislația multor țări.
De ce se acordă o mare importanță auto-plagiatului?
Auto-plagiatul în comunitatea științifică duce la:
- Inducerea în eroare a cititorilor. Dacă auto-plagiatul autorului va fi descoperit, cititorii vor înțelege că acesta a încercat să prezinte materialul vechi ca fiind nou. Acest lucru va submina încrederea în el în comunitatea științifică – publicațiile sale viitoare vor fi percepute cu suspiciune.
- Crearea unor percepții eronate despre nivelul de productivitate al autorului. Fiecare nouă publicație științifică trebuie să fie unică și să reflecte rezultatele noilor cercetări. Duplicarea lucrărilor vechi va crea impresia că autorul efectuează mai multe cercetări decât în realitate.
- Întârzieri în progresul științific. Știința se bazează pe dezvoltarea continuă și acumularea de noi cunoștințe. Auto-plagiatul duce la acumularea de materiale deja existente, adică duce la stagnare în loc de progres.
Prin urmare, auto-plagiatul este un fenomen negativ, care afectează reputația autorului în particular și starea domeniului științific în general.
Auto-plagiatul: cum să eviți să te furi pe tine însuți?
Când lucrați la o lucrare științifică, vă recomandăm să urmați pașii de mai jos pentru a evita auto-plagiatul.
Verificați unicitatea lucrărilor dvs. științifice
Programele speciale de verificare a unicității vă vor ajuta să identificați fragmente din lucrările dvs. pe care ați putea să le fi uitat să le menționați. Printre programele pe care le puteți utiliza se numără, de exemplu, Duplicheker, Turnitin, iThenticate.
Completați argumentele vechi cu idei noi
Uneori, pentru a răspunde la o întrebare într-o lucrare științifică nouă, autorul poate utiliza o teză generală sau un argument separat din lucrarea sa anterioară. Cu toate acestea, trebuie să rețineți că, în acest caz, este necesar să completați întotdeauna această informație veche cu informații noi – idei noi, concluzii, o perspectivă diferită asupra problemei. Nu este suficient să schimbați cuvintele dintr-o propoziție veche – trebuie să prezentați o idee nouă.
Amintiți-vă să respectați principiile integrității academice
Onestitatea este unul dintre principiile integrității academice. Folosind auto-plagiatul, încălcați acest principiu nu numai față de alți membri ai comunității științifice, ci și față de voi înșivă. Așadar, folosiți dorința de a respecta principiile ca motivație împotriva încălcărilor.
Rețineți: nu este dificil să evitați auto-plagiatul dacă vă propuneți să îl combateți!
Autocitare: cum să nu depășiți limita auto-plagiatului?
Pentru a utiliza lucrările dvs. anterioare în mod etic, respectați următoarele reguli:
- Citați-vă numai atunci când este oportun. Nu este necesar să adăugați referințe la lucrările dvs. vechi doar pentru a crește numărul de referințe. Utilizați-le dacă este cu adevărat necesar pentru a dezvălui tema.
- Aflați cerințele revistelor științifice în ceea ce privește autocitarea. Vă putem da un sfat: experiența noastră de mulți ani de lucru cu reviste științifice prestigioase arată că procentul optim de autocitări este de 12%. Cu toate acestea, vă recomandăm să contactați redacția și să clarificați regulile acesteia.
- Indicați întotdeauna sursele. Nu omiteți să adăugați referințe la propriile lucrări. Rețineți că software-ul va detecta plagiatul, chiar dacă ați reformulat articolele vechi.
Prin urmare, autocitatul trebuie utilizat corect, pentru a nu transforma acest instrument util într-un mijloc de a vă afecta reputația profesională.
Doriți să evitați greșelile în pregătirea lucrării științifice? Apelați la compania «Publicații Științifice»! Specialiștii noștri vor însoți articolul dumneavoastră în toate etapele publicării, de la alegerea revistei și examinarea manuscrisului până la indexarea în bazele de date Scopus și Web of Science. Așteptăm solicitările dumneavoastră!
